Galeria... incotro?

Tot legat de baschet, ca doar de-aia am facut blogul, dar de data asta cu referire la suporterii de baschet, cineva mi-a dat un “subiect de meditatie”: liderul galeriei sibiene, cunoscut sub pseudonimul IFG, si-a anuntat retragerea din functie, dupa meciul din deplasare contra turcilor de la Banvit. Cine ii va lua locul? Care din actualii membrii ai galeriei poate face asta? Cine se poate impune in aceasta postura?
Nu vreau sa fiu inteles gresit... eu nu propun, dar ca unul care s-a plimbat prin tara cu galeria, care a strigat pentru a-si incuraja echipa, dar mai ales care si-a petrecut kilometrii intregi cu cei care ar putea deveni sefi de galerie, imi permit sa-mi dau cu parerea.
Multi stiu ce a facut galeria, bune si rele. Multi au vazut coregrafiile si au simtit atmosfera din Sala Transilvania la meciurile disputate de CSU acasa, multi au vazut la televizor spectacolul facut de suporterii sibieni in deplasare, sau au citit pe site-urile de specialitate despre asta. Multi l-au vazut pe “nebunul ala catarat pe bara”, gesticuland, strigand de mama focului si stand mai mult cu spatele la joc decat la galeria pe care o conduce. Multi l-au hulit, dar, cred eu, si mai multi l-au admirat, pentru ca mare parte din ceea ce inseamna galeria sibiana, numita de comentatorii Telesport, de nenumarate ori “cea mai frumoasa galerie de baschet din tara”, i se datoreaza lui, sefului de galerie. Si-atunci, cine sa-i ia locul? Cine ar putea sa ia responsabilitatea asta pe umeri? Cine ar putea face sacrificiile pe care le-a facut el pentru echipa asta? Cine ar face asta fara niciun interes ascuns, ci doar din dragoste pentru culorile galben-albastre care imbraca jucatorii echipei noastre?
E simplu ca buna ziua: NIMENI! Si e simplu pentru ca nimeni nu s-ar putea impune cum a facut-o el in fata unei gramezi de oameni, toti diferiti, sau in fata unei sali (amintiti-va ce a fost in sala noastra la meciul din play-off cu Cluj, cand toti cei prezenti erau in picioare, cantau si aplaudau). Bineinteles ca au fost, si sunt inca, oameni care nu il prea au la inima (ca sa ne exprimam elegant), oameni care l-au acuzat de multe ori de pupincurism fata de conducerea clubului, in general, mai ales fata de Mircea Vulc. Asta este... nu cred ca exista persoana pe lumea asta care sa nu aiba grupuri de simpatizanti si de antipatizanti (daca imi permiteti exprimarea), dar atata timp cat simpatizantii sunt mai multi, inseamna ca faci mai multe lucruri bune decat rele. Mare parte din coregrafiile vazute in Sala Transilvania au fost ideea lui,iar cu sprijinul asociatiei “Al 6-lea jucator” le-a pus in practica asa cum le-ati vazut. Si asta inseamna nopti nedormite, multe ore petrecute in sala, uneori si pe intuneric, pentru ca niciun detaliu sa nu ramana la voia intamplarii. Dar omul mai are si viata personala, mai are si o familie alaturi de care vrea sa isi petreaca mai mult timp (va aduceti aminte ca am scris de sacrificii mai sus, nu?), are si un copil pe drum (varza, varza vine barza) si in aceste conditii, este perfect de inteles ca vrea sa predea stafeta. Si asta ne aduce inapoi de unde am pornit: cui sa predea stafeta??? Am eu o sugestie, singura care mi se pare a fi o idee buna: TOT LUI!!!

C.S.U. Sibiu castiga Memorialul Elemer Tordai

Ziua 2:

C.S.U. Municipal Brasov – B.C. Arges Pitesti 66 – 57 (15-8;14-14;19-16;18-19)
C.S.U. Atlassib Sibiu – Mega Hypo Leasing Belgrad 94 – 84 (26-23;22-26;25-19;21-16)
Ziua 3:

Mega Hypo Leasing Belgrad – B.C. Arges Pitesti 71 – 70 (14-15;20-18;15-21;22-16)
C.S.U. Atlassib Sibiu – C.S.U. Municipal Brasov 91 – 84 (23-29;26-18;16-15;26-22)

CLASAMENT

C.S.U. Atlassib Sibiu 3 3 0 286 – 264 6
C.S.U. Municipal Brasov 3 2 1 236 – 225 5
Mega Hypo Leasing Belgrad 3 1 2 232 – 250 4
B.C. Arges Pitesti 3 0 3 223 – 238 3

Cu scuzele de rigoare pentru intarziere, datorata orelor de incepere a meciurilor din ziua a treia, cronicarul din mine vine cu informatii despre meciurile desfasurate in zilele doi si trei ale turneului memorial Elemer Tordai de la Sibiu.
Dupa cum anticipam, C.S.U. Sibiu a castigat turneul, fara a suferi nicio infrangere. Dar sa vedem cum s-au desfasurate meciurile care au dus la clasamentul final de mai sus, in ordine cronologica.
Sambata la ora 17:00, Brasovul si Pitestiul au intrat pe parchet pentru a ne arata ce si cum cu mingiuca de baschet. Brasovul a inceput cu Broadus, Hadjibulic, Hartman, Mihajlovic si Senai, in timp ce Kusmuk, tehnicianul echipei argesene a pastrat acelasi 5 ca in meciul cu Sibiu: Paciukonis, Iheadindu, Lawrence, Pantelic si Milovic. Jocul a fost unul foarte slab, cu o multime de greseli, ceea ce este evident si doar daca ne uitam la scor. Ambele echipe au abuzat de aruncarile din afara semicercului de 3 puncte, fara succes insa, la finalul meciului fiind, insumate 10 astfel de reusite din 55 de incercari. Plictisit poate de modul in care decurgea jocul, fundasul lui B.C. Arges Pitesti, Uche Iheadindu, s-a gandit sa isi faca viata mai frumoasa, adresandu-i injurii unui sporter sibian care sufla in goarna la momentul in care primul arunca de la linia de libere. Intamplator, respectivul suporter este un foarte bun prieten al meu si stiu sigur ca mama lui e o doamna, care nu merita sa fie balacarita de un nimeni in drum, un street-baller de doi lei, asa cum este Uche. Inafara de aceasta altercatie, singurele lucruri care m-au tinut treaz in scaunul din Sala Transilvania, au fost reusitele lui Hartman, care a reusit din nou un joc foarte bun, si prin cele 23 de puncte, 3 capace, 5 pase decisive si 5 recuperari, si-a mai acontat un titlu de MVP in cadrul turneului de la Sibiu. In rest... plictiseala mare. Senai a inceput sa se descurce mai bine in angrenajul brasovean, dar mai este mult pana va juca asa cum a facut-o sezonul trecut la Valcea. In meciul impotriva pitestenilor, acesta, impreuna cu Mihajlovic, au dominat copios spatiul de sub panouri, cei doi reusind, in ciuda unui joc slab, un numar de 31 de recuperari, din care 6 ofensive. Enes Hadjibulic a parut sa nu se regaseasca nici in acest meci, desi a inceput bine, marcand 4 puncte (toate ale sale din meci), in primele minute ale meciului.
La Pitesti, deranj mare, in ciuda faptului ca numele jucatorilor recomanda echipa ca o candidata serioasa la primele 4 locuri ale campionatului. Nervozitate mare, nejustificata, mai ales in cadrul unui turneu amical. Ce e ciudat, insa, e ca “nervosii” sunt toti ex-rapidisti. Dupa ce in meciul cu Sibiul si-au dat in petec Milovic si Stefanovic, in acest meci a venit randul celorlalti rapidisti, Uche si Pantelic, sa arate ce si cat ii duce capul. Si cam atat despre Pitesti, ca ma enervez iar aducandu-mi aminte, cat de taraneti sunt cei 4.
La ora 19:00 a inceput meciul dintre C.S.U. Atlassib Sibiu si Mega Hypo Leasing Belgrad, meci din care am pierdut cateva minute, dand declaratii jandarmilor despre “incidentul” Uche. Schommers a ales sa inceapa cu Rice in locul lui Johnson, Andrus, Matthews, Scott si Harrison, in timp ce tehnicianul sarbilor a inceput cu aceeasi formula ca in meciul impotriva brasovenilor, din prima zi. Desi am sperat ca echipa noastra va juca baschet, ceea ce s-a intamplat pe parchet m-a facut sa-mi aduc aminte ca sperand, mori. Am vazut din nou un C.S.U. care se numeste echipa numai pentru ca baschetul este un sport de echipa. Sarbii, in schimb, ne-au aratat un baschet frumos, simplu, care ne-a pus mari probleme.Inca o data, singurul nostru jucator care a aratat ca are ce cauta in acest domeniu de activitate, a fost C-Scott, pe care il declar, de pe acum, MVP al partidei (17 puncte si 13 recuperari), alaturi de brigada de arbitrii care a facut tot ce i-a stat in putere ca C.S.U. sa nu piarda meciul. Matthews, in pofida celor 37 de puncte marcate, a fost, din nou, principalul motiv de stres al putinilor spectatori veniti la Sala Transilvania. O sa cer sa vad mingile cu care a jucat echipa noastra la acest turneu, pentru ca am impresia ca au fost date cu lipici. Altfel, eu nu pot sa-mi explic de ce nu dau oamenii astia drumul la minge. Andrus mai are putin si adoarme pe teren, complet nemarcat, pentru ca ceilalti jucatori (imbrcati in echipament de aceeasi culoare cu el, bineinteles), nu il joaca. La fel si Dohi. Daca reuseste sa recupereze mingea, are o sansa sa arunce la cos. Altfel, n-o sa vezi. De fapt, cred ca asa se si explica: americanii nostri nu vad decat negru. Pentru ei albul nu e non-culoare, ci pur si simplu nu exista. Schommers trebuie sa rezolve problema asta cat mai repede, odata cu apararea... sau lipsa ei. Daca si niste copii trec prin apararea noastra ca prin branza, inseamna ca exista o problema. Mare! In rest, circ mult si concetrare putina. O fi el turneu amical, dar totusi, publicul sibian stie baschet si nu se lasa pacalit asa usor cum ar putea sa creada unii sau altii.
Si-a venit ziua a treia... cu meciuri matinale, la naiba, pe care le-am urmarit cu mare greutate, din cauza somnolentei si a unei dureri de cap criminale. Primul meci programat in aceasta ultima zi a turneului, a fost intre Mega Hypo Leasing Belgrad si B.C. Arges Pitesti. Sarbii au inceput, din nou, cu aceeasi formula, in timp ce Pitestiul l-a introdus in primul 5 pe Stefanovic in locul lui Milovic. De remarcat faptul ca de pe banca pitesteana a lipsit antrenorul acestora, Zoran Kusmuk, zice-se ca din cauza unei dispute verbale avute cu directorul tehnic al C.S.U. Sibiu, Mircea Vulc, care i-ar fi interzis sa mai calce in sala. Sincer, ma indoiesc, dar mai stii?
Meciul a fost unul strans de la un cap la altul, in care pitestenii au vrut si sarbii au facut. Cei aproximativ 15 oameni prezenti in sala la ora inceperii meciului au ales sa-i sustina pe jucatorii sarbi (oare de ce?), aplaudand reusitele acestora si huiduind atacurile pitestenilor. Singurul jucator care ar fi putut sa castige meciul pentru echipa din Trivale, David Lawrence, a prins o zi foarte proasta, fiind parca mai somnoros decat mine, ca si restul jucatorilor argeseni. Atat de adormiti au fost ca nu le-a ars nici de certuri cu arbitrii, deci de baschet nici nu poate fi vorba. Dar cum la Pitesti nu se poate fara scandal, banca tehnica si-a negociat vreo doua tehnice pe final de meci, care s-au dovedit a le fi fatale. Singurele lucruri de remarcat la acest meci ar fi echilibrul echipei – si subliniez cuvantul echipa, din Belgrad in ceea ce priveste punctele marcate, nervozitatea Fabianei Martinescu – Nitu, problemele tot mai dese ale instalatie de 24 de secunde si faptul ca Uche a venit la pauza “sa faca pace” cu suporterul cu care a avut discutii aproape ginecologice cu o seara inainte. Leaserii si-au pastrat calmul pe final, in ciuda lipsei de experienta pe care o recomanda varsta si au reusit o bine-meritata victorie, care le-a adus locul 3 la aceasta prima editie a turneului.
Si s-a facut ora 12:00. Jucatorii sibieni si brasoveni au intrat pe parchet pregatiti sa isi dispute trofeul Elemer Tordai. Pentru a doua oara la acest turneu, Schommers l-a preferat pe Rice in locul lui Johnson, in rest, folosind aceiasi jucatori pentru inceputul partidei: Andrus, Matthews, Scott si Harrison. Tehnicianul brasovean, Dan Calancea, a inceput cu Broadus, Hadjibulic, Hartman, Mihajlovic si Senai, formula care pare sa fie si cea pe care acesta o va folosi in sezonul ce sta sa inceapa.
Brasovenii au inceput jocul mult mai bine, cu larga participare a lui Hadjibulic, care astazi a aratat ca jucatorul care facea ravagii sezonul trecut, in echipamentul celor de la Dinamo. Acesta, secondat de Hartman si Senai, au fost cei care au dus greul in echipa brasoveana in aceasta “finala” a memorialului. Jucatorii nostri au intrat relaxati in teren si au fost imediat taxati de un Brasov care a aratat o mare pofta de joc, in ciuda orei de desfasurare a partidei. Din nou l-am avut pe Matthews coarda intai, cu lipici la minge si absent total in faza de aparare, pe Andrus adormit si fara nicio sansa sa se trezeasca. Rice nu a putut sa se lase mai prejos decat conationalii lui si a aruncat la cos mai mult decat a condus jocul. Din fericire a facut-o bine, terminand meciul cu 25 de puncte marcate si procentaje foarte bune, atat din actiune cat si de la linia de aruncari libere. Lipsa de cooperare din cadrul echipei noastre l-a adus pe tehnicianul german in pragul disperarii in repetate randuri, acesta strigand la jucatori mai mult decat a facut-o in toate meciurile amicale jucate de echipa noastra pana acum, folosind chiar si un limbaj mai putin ortodox la adresa lui Matthews, in incercarea de a-l convinge pe acesta sa paseze mingea. Matthews a auzit si a actionat in consecinta. De doua ori, si-atat. Jucatorul asta ma termina psihic si pe mine. Mai bine se baga intr-o patrundere cu 3 oameni pe el decat sa scoata mingea spre jucatorii din afara semicercului: Andrus sau Rice, ca amandoi arunca bine. El se duce cu ea, poate-poate scoate faultul sau, daca Fabiana e adormita, mai apuca sa si arunce dupa ce se fluiera si o pune de-un three points play. Scott a jucat in nota obisnuita: extrem de util, mai ales la recuperare, azi reusind 10 recuperari, din care doua ofensive. Din pacate si el este american si da greu drumul la minge. Azi s-a consemnat si debutul lui Cristi Ban in cadrul memorialului. Ramas fara solutii, Schommers l-a trimis in teren pe capitanul echipei la acest turneu, insa nici el nu a reusit sa schimbe ceva in jocul echipei, cum nu a reusit nici Dohi. Surprinzator a fost faptul ca Harrison a fost folosit destul de putin in acest meci, Schommers preferand sa ii joace pe cei doi romani mari pe care ii avea la dispozitie, Dohi bifand in acest meci un numar egal de minute cu extrema americana.
De cealalta parte, brasovenii au abordat si ei un joc deschis in aparare, reusind chiar si cateva faze de atac extrem de spectaculoase, cu Alex Hartman (cine altcineva?) la finalizare. Sub panouri, Senai a facut legea, reusind nu mai putin de 14 recuperari.
Pe final, brigada formata din Cosmin Prisca si Fabiana Martinescu-Nitu si-a facut din nou datoria, exasperand toata delegatia brasoveana care, dupa vociferari, a fost sactionata cu doua faulturi tehnice, care au asigurat echipei sibiene victoria in turneul memorial Elemer Tordai.

Alex Hartman, jucatorul lui C.S.U. Municipal Brasov primeste din partea mea titlul de MVP al turneului desi in ultimul meci cel mai bun jucator de pe teren a fost coechipierul lui, Enes Hadjibulic.
Bryant Matthews ia premiul de cel mai bun marcator al turneului, insa va primi diploma in momentul in care va avea in dreptul numelui sau cel putin 5 pase decisive.
Uche Iheadindu primeste diploma de onoare “Birjarul turneului”, insotita de o trompeta albastra.
Mega Hypo Leasing Belgrad primeste titulatura de singura echipa de baschet prezenta la un turneu de specialitate.
Si pentru ca nu am fost niciodata modest, ma premiez si pe mine cu un pui de somn sanatos pentru relatarile pe care le-am facut de la acest turneu.

Prima zi, fara baschet

Mega Hypo Leasing Belgrad – C.S.U. Municipal Brasov 77 – 86 (22-21;22-15;12-30;21-20)
C.S.U. Atlassib Sibiu – B.C. Arges Pitesti 101 – 96 (20-19;26-22;26-25;29-30)

CLASAMENT

C.S.U. Municipal Brasov 1 1 0 86 77 2
C.S.U. Atlassib Sibiu 1 1 0 101 96 2
B.C. Arges Pitesti 1 0 1 96 101 1
Mega Hypo Leasing Belgrad 1 0 1 77 86 1

Pe scurt, asta s-a intamplat in prima zi a turneului memorial Elemer Tordai, care se desfasoara la Sibiu, in acest weekend. Dar cum eu nu pot sa vad baschetul pe scurt, imi voi da drumul creierului sa-mi dirijeze degetele, intru informarea celor care vor sa afle mai multe despre aceste doua meciuri.
Sa-ncepem, asadar. Si cum altfel decat cu momentul intrarii in sala? Primul lucru dupa care m-am uitat, au fost tricourile lui Toci arborate sus, la cucurigu, care au lipsit la meciul echipei nationale si, sincer, nu m-ar fi mirat sa lipseasca si acum. Dar nu a fost asa. Tricourile erau acolo, parca mai stralucitoare, mai galben-albastre ca niciodata.

Spre marea mea surpriza, Mega Hypo Leasing Belgrad exista, parea o echipa de liceeni (nu rock'n roll), care nu ar fi putut, sub nicio forma sa fie o echipa de top in campionatul sarbesc, dar era pe parchet. Studiind jucatorii aflati la incalzire pe parchet, la Brasov am remarcat 3 jucatori pe care nu speram sa ii vad la acest turneu: Enes Hadjibulic, Leroy Dawson (ala mic si negru cu dintii mari care a facut flic-flackuri in fata galeriei sibiene la ultimul meci al Sibiului impotriva Brasovului, care s-a antrenat in inter-sezon cu Dinamo si l-a sunat pe Schommers, spunandu-i ca ar vrea sa vina la Sibiu) si Isleam Senai, care nu a intrat in vizorul lui Costel Cernat pentru meciul cu Albania, dar nici in vreun echipament ramas de la jucatorii de anul trecut, fiind nevoit sa joace intr-un tricou cu manecile taiate.
Si-a inceput jocul... un joc plictisitor, slab calitativ, in care s-au remarcat insa tinerii sarbi, printr-o exactitate tehnico-tactica demna de scoala de baschet sarbeasca si noua achizitie a Brasovului, americano-canadianul Alex Hartman (foto). Acesta din urma a fost, fara doar si poate, MVP-ul meciului, reusind sa faca 3 sferturi bune (1,3 si 4), in care a facut de toate, de la patrunderi, la treite, la slam-dunkuri si capace de mare efect. In rest, nimeni nu a reusit sa ma impresioneze. Hadjibulic a fost jucat foarte putin, vazandu-se foarte usor ca nu era bine infipt in angrenajul brasovean. Senai, in aceeasi nota cu ex-dinamovistul, cu mentiunea ca a prins ceva mai multe minute, din cauza ca celalalt pivot brasovean a acumulat, destul de repede greseli personale, la inceputul sfertului 4 fiind chiar eliminat.
Evolutia pe sferturi a scorului, arata clar desfasurarea ostilitatilor. Tinerii sarbi si-au vazut de treaba, jucand un baschet simplu,bazat pe multe scheme de atac clare, finalizate mai mereu cu cos, iar daca Brasovul nu l-ar fi avut pe Hartman, victoria ar fi apartinut firmei de leasing din Belgrad.

Apoi, am stat si am asteptat cu nerabdare sa vina ora 19:00, pentru a-i vedea la treaba pe baietii nostri. La intrarea la incalzire, cineva lipsea: Octavian Popa Calota. De ce? Pentru ca l-a luat Cernat la nationala pentru meciul cu Albania, spre marea dezamagire a lui Peter Schommers. Nici Chad Bell nu a fost prezent pe parchet, intrucat nu a ajuns inca in tara. In cealalta tabara, nu mica mi-a fost mirarea sa il vad pe David Lawrence, un jucator despre care credeam ca nu va mai reveni la Pitesti din cauza lui Ziguli, dar care, se pare, nu a reusit nicium sa-si rezilieze un contract betonat de juristii clubului pitestean.
Inaintea meciului s-a tinut un moment de reculegere in memoria lui Toci si publicul, in jurul a 700 de oameni, a strigat, in cor cu galeria, numele acestuia.
Pitestiul a inceput in formula Pociukonis, Iheadindu, Lawrence, Milovic si Pantelic, in timp ce Schommers a inceput cu acelasi 5 folosit si in celelalte 4 meciuri amicale disputate pana acum, si anume: Johnson, Andrus, Matthews, Scott si Harrison. Jocul a fost unul slab, in care nici una dintre echipe nu a reusit sa duca la bun sfarsit o schema de atac. Individualitatile au fost cele care au jucat in aceasta partida, si nicidecum echipele. Meciul a inceput prin doua cosuri frumoase marcate de Scott, care se incapataneaza sa ne arate ca masivitatea sa nu il impiedica sa fie rapid, de multe ori mult mai rapid decat omul sau direct. "Rapidistii" se tin aproape, insa Andrus, prin doua reusite de 3 puncte si Matthews printr-un slam dunk venit in urma unei interceptii la mijlocul terenului reusite de Johnson, ii tin, pentru moment, la distanta.
Am tot sperat sa inceapa si meciul de baschet in sfertul 2, dar nu a fost asa. Nici dupa introducerea in teren a lui Rice si Dohi (singurii jucatori folositi de Schommers inafara de primul 5), echipa nu a jucat baschet. A fost doar o insiruire de patrunderi ratate ale lui Matthews si Harrison, spectacol facut de aceiasi jucatori, cu larga participare a conducatorilor de joc Johnson si Rice, care pentru spectacol au dat niste pase foarte frumoase, dar atat. In aparare nu am prea contat, decat putin, la interceptie. Andrus a petrecut mult timp in teren, insa pana la finalul sfertului, nu a mai prea primit mingea, reusind, totusi, sa mai marcheze un cos de 3, care a contat pe tabela. Partea buna este ca am vazut, in sfarsit, puncte marcate de conducatorii nostri de joc, care pana in meciul de azi nu au prea aruncat la cos, ci se multumeau sa se apere si sa dea pase. Tot la capitolul bile albe se incadreaza si prestatia lui Scott, care este singurul jucator al echipei noastre care nu m-a dezamagit in meciul de ieri.
Pitestenii, pierduti in spatiu si ei, mai putin Lawrence. Jucatorul asta e fantastic. Scoate niste aruncari din joben, de nu-ti vine a crede. Fara doar si poate, el a fost MVP-ul meciului de aseara, meci pe care, in ciuda scorului final de pe tabela, Pitestiul merita sa il castige. Merita sa il castige din punct de vedere baschetbalistic, pentru ca sportivitate...ioc. Doi dintre ex-rapidistii din lot, Pantelic si Milovic, au reusit si in cadrul unui meci amical sa isi puna suporterii in cap, prin gesturile la adresa acestora. Milovic a fost chiar sanctionat cu fault tehnic de Cosmin Prisca dupa ce a provocat fanii in urma marcarii unor aruncari libere (acum parca vad altfel incidentele de la Timisoara.). Si de-acolo a inceput balciul, nu ca inainte ar fi fost altceva. Decizii mai mult decat ciudate ale arbitrilor, nervi multi in teren din cauza acestora (mai ales de partea pitesteana – a existat si o mica altercatie intre Stefanovic si Matthews, dupa ce primul a facut un fault dur), acesta a fost apogeul unui meci de baschet in care doar doi jucatori au stralucit: Scott si Lawrence, cel din urma, mai tare.
Cam asta s-a intamplat in prima zi a turneului memorial Elemer Tordai. Sincer, sunt dezamagit. Dar ma duc si azi si voi merge si maine, in speranta ca voi vedea baschet de calitate, macar intr-un meci, de preferinta al lui CSU Sibiu, pentru ca de circ, sunt satul.

Si ne-am dus la sala...

Bucurie mare ieri, 17-09-2008 pe iubitorii de baschet din Sibiu... Am avut parte de primul meci oficial de baschet din sezonul 2008-2009 - ROMANIA - ELVETIA.
Bineinteles ca organizatorii nu s-au deranjat sa anunte asa cum ar trebui evenimentul... m-am tot uitat pe stalpii din oras, nimic... niciun afis. Doar la sala, cateva, lipite pe usi si doua-trei anunturi la radio...Atat! In fond si la urma urmei, eu am aflat... si ca mine, au aflat si altii, pentru ca pana la urma s-au strans vreo 7-8 sute de oameni. Cam apatici, dar s-au strans. E drept ca nici meciul nu a fost unul care sa te faca sa sari de pe scaun, cu o Elvetie care a jucat orice, inafara de baschet, cu o Romanica fara prea mari legaturi cu baschetul, dar net peste aia mici si rosii care la un moment dat chiar respirau greu. Greu de tot!!!
Atmosfera in sala, una de vacanta. Nici nu avea cum sa fie altfel, avand in vedere ca iubitorii de baschet nu erau incalziti si ca nationala pierduse primele doua meciuri din aceasta campanie. S-a ras, s-a glumit, s-a comentat (mai ales la adresa lui Burlacu, care este "favoritul" sibienilor).... ce mai a fost frumos. Dar se putea si mai frumos. Si o sa fie si mai frumos, ca doar va incepe sezonul. Pana atunci insa, vineri, sambata si duminica ne vom bucura ochii, cu tristete in suflet, la memorialul Elemer Tordai, de unde sper sa revin cu "cronici" dupa fiecare din cele 6 meciuri.

In incheiere, daca ar fi sa dau note, de la 1 la 10 jucatorilor (ceea ce sper sa devina un obicei dupa fiecare meci de baschet pe care o sa am onoarea si placerea sa-l vizionez), notele ar fi urmatoarele:
jucatorii elvetieni - 3 pe linie, mai putin numarul 22, Mladjan (care dupa nume, sigur e nascut si crescut in Geneva) care primeste nota 1 (cu indulgenta), mai ales pentru iesirile nervoase, una din ele soldata si cu un tehnic.
jucatorii romani (in ordinea numerelor de pe tricou) - Stanescu 8, Helcioiu 7 (daca nu dadea 3 de 3, nu stiu dac trecea clasa), Paul 5 (a vrut multe, dar nu i-a iesit nimic), Dumitrescu 5 (din aceleasi motive ca Paul), Mandache 7 (nu a jucat mult, dar a facut-o bine. doua patrunderi in mare viteza si de mare efect, si un capac foarte frumos), Szijarto 6 (ma asteptam la mai mult de la el), Burlacu 4 (da, da. Ai auzit bine. Stai jos 4! Penibilule! In loc sa iti certi coechipierii, mai bine incearca sa joci baschet, ca nu cred ca ai uitat), Capusan 5 (no comment), Craciun 7 (poate sunt subiectiv, dar mie chiar mi-a placut cum sa descurcat in cele 13-14 minute petrecute pe teren, mai putin faultul inutil facut la nici un minut de la prima intrare pe parchet), Dragusin 5 (mare, cam imobil. Daca nu punea doua capace, era corigent, de mana cu Burlacu), Paltinisanu (nu ii pot acorda nota pentru cele 4 minute de alergat dintr-o parte in alta a terenului) si, in sfarsit, MVP-ul meciului Popescu 9+ (9/14 din actiune - 64%, 5/7 la 3 - 71%, 3/3 la libere. Daca ar fi recuperat macar 5 mingi, in loc de 2, treceam peste cele 2 mingi pierdute si ii dadeam 10)

Azi incepe turneul

Mai sunt doar cateva ore pana la inceperea turneului amical desfasurat in memoria lui Toci. Se stie deja ca la acest turneu s-au inscris 4 echipe – 3 din tara si una din Serbia. In cele ce urmeaza, voi incerca sa fac o prezentare a echipelor inscrise la acest turneu, care sper sa devina unul de traditie in baschetul inter-sezonal din Romania.
Mega Hypo Leasing Belgrad - singurele informatii pe care le am pana acum despre aceasta echipa este ca provine din scoala sarbeasca de baschet. Sincer, nici nu stiu sigur daca exista, pentru ca nu am reusit sa aflu nimic despre ea in vasta lume a internetului. Daca exista cu adevarat vom vedea azi la ora 17:00 cand vor aparea, sper, si mai multe informatii despre echipa, pe care le voi publica si aici, in caz ca voi ajunge la ele.
C.S.U. Municipal Brasov – o echipa despre care stim destul de multe, la modul general, dar care a schimbat multi jucatori in aceasta vara. Dintre acestia, cele mai bune transferuri ar fi aducerea lui Enes Hadjibulic de la Dinamo si repatrierea lui Andrei Mandache. Nu trebuie trecuta cu vederea nici sosirea la Brasov a lui Isleam Senai, de la Valcea, un jucator pe care eu, personal nu-l agreez de nicio culoare, dar care zic unii, ar fi destul de valoros. Din pacate, pe ultimii doi cu siguranta nu ii vom vedea in acest weekend pe parchet la Sibiu, intrucat participa la campania de calificare a nationalei. Vom vedea incepand cu ora 17:00 daca ex-dinamovistul Hadjibulic va juca, intrucat nu stiu daca a facut jonctiunea cu lotul brasovean. (Asta este... sunt si eu un amarat caruia ii place baschetul, nu am relatii la federatie sau la cluburi ca sa aflu tot ce misca)
B.C. Arges Pitesti – sau ar trebui sa spun Rapid Bucuresti Reloaded? Cu un tanar antrenor sarb, in persoana lui Bojan Kuskmuk, care nu e strain de baschetul din Romania, el evoluand in trecut si la Timisoara, si cu mai multi jucatori adusi de la falimentarul club alb-visiniu, Pitestiul se prezinta la turneul de la Sibiu cu o formatie mai mult decat lipsita de omogenitate. Dar tocmai de asta joci in amicale, sa dezvolti relatii de joc in vederea sezonului competitional. Cu marele Ziguli, director tehnic, si cu streetballer-ul Uche in lot (al doilea jucator in topul celor pe care nu pot sa ii inghit, dupa Catalin Burlacu), Pitestiul are mari sanse sa-mi devina cea mai antipatica echipa. In cazul in care Helcioiu continua la Pitesti, situatia lui fiind incerta, sansele de antipatie cresc la 100%. Din fericire, insa (pentru mine, bineinteles), conducatorul de joc al nationalei nu va evolua la acest turneu.
Lotul cu care Pitestiul se va prezenta la acest turneu este incert, zilele trecute antrenorul suspendand niste juniori pentru ca nu s-au prezentat la antrenamente din cauza contractelor mici. Astfel, din informatiile culese de pe site-urile de specialitate, Pitestiul are in componenta echipei 5 seniori (4 ex-rapidisti:Milovic, Pantelic, Stefanovic si Iheadindu + Marius Pociukonis), poate 6 daca Lupusavei a semnat cu echipa argeseana, conform zvonurilor de la inceputul lunii august. Si in rest??? Pai noi cu cine jucam domnule Ziguli??? Aaaa, stati ca m-am prins, vedem noi azi incepand cu ora 19:00.
C.S.U. Atlassib Sibiu – are deja un trofeu castigat intr-un turneu amical desfasurat in actualul intersezon (Cupa Gazistului de la Medias) si, daca nu cumva sarbii de la firma de leasing au o super-echipa, pare abonata si la castigarea turneului ce se va desfasura in Sala Transilvania. Cu un Octavian Popa-Calota, sau Kevin, daca vreti, intr-o forma de zile mari, cu o noua armata de americani care nu se misca rau deloc, cu un Ban asa cum il stim, cu un Andrus care are drept de joc si in campionat, cu un Dohi care m-a surprins placut prin jocul lui de pana acum, echipa sibiana este deja cu medalia de aur de gat si cu trofeul cel mare in brate. Dar, pentru ca intotdeauna exista si un “dar”, nu totul este lapte si miere la Sibiu. In primul rand avem un Centru, Chad Bell, care nu este nicicum recomandat de statistici sau de filmulete aparute pe diverse site-uri. Sa ii dam totusi o sansa omului, sa vedem exact cum se descurca pe parchetul salii noastre si sub conducerea lui Schommers. In al doilea rand, avem un Bryant Matthews, poate unul din cei mai buni jucatori care au trecut pe la Sibiu, dar cu mari... foarte mari probleme la mansarda. Lui i-as dedica o “cantare de galerie”, care ar suna cam asa: “Pentru noi, tu esti Little 2!”. Tot la capitolul probleme as trece si faptul ca Rice si Harrison, cei doi fundasi americani sositi la echipa in intersezon, desi se apara bine, nu exceleaza la capitolul puncte marcate. Singurul jucator american la care nu am, deocamdata, nimic de criticat, ar fi C-Scott, care se descurca bine la recuperare, in ciuda inaltimii, si se misca foarte bine, in ciuda faptului ca este cam plinut.
Pacat ca lipseste Cristian "Bata" Craciun si nu avem posibilitatea de a vedea toata echipa la treaba. Dar revine el de la nationala.... si-atunci sa te tii.
Cam atat inainte de turneul memorial Elemer Tordai de la Sibiu. Mai multe detalii, dupa meciuri.