luni, 1 decembrie 2008

Cine sare? E Sibiul!!!


CSU Atlassib Sibiu – CSU Ploiesti 83-72 (16-12;22-16;12-21;33-23)

In sfarsit mi-am revenit si eu dupa sarbatorirea acestei victorii extraordinare pentru echipa noastra. Se pare ca la Sibiu, in sfarsit, indiferent de oponent, nu bate nimeni. Ar fi si greu sa reuseasca cineva, avand in vedere ca publicul este din ce in ce mai aproape de echipa si o sustine, parca, mai mult ca niciodata. Ce s-a intamplat sambata in sala Transilvania, din punct de vedere al spectatorilor, este exact ce se asteapta toata lumea de la noi, inclusiv noi: SPECTACOL TOTAL! Nu stiu ce s-a intamplat cu luminile si cu sunetul, insa ii multumesc lui Doamne-Doamne ca a iesit asa. Toata lumea si-a ridicat telefoanele in aer si a inceput sa cante, parca mai puternic si cu mai multa patima decat a facut-o vreodata. In jurul meu oamenii isi aratau unii altora ca li se face pielea gainii de la asa o atmosfera. Cand si statia de sunet a dat rateuri si publicul sibian a inceput sa cante imnul, eu unul am fost convins ca nu avem cum sa pierdem, nici chiar in fata Ploiestiului. Cand 2000 de oameni te sustin asa cum am facut-o noi sambata, cand antrenorul te aseaza atat de bine in teren si tu te mobilizezi asa cum au facut-o baietii nostri la acest meci, nu are cum sa te bata nimeni.

M-am tot gandit daca are vreun rost sa scriu ceva de jocul propriu-zis si am ajuns la concluzia ca nu. Cei care au fost acolo au vazut ce s-a intamplat, cei care au urmarit meciul la TV, la fel, iar cei care nici n-au fost la sala nici nu s-au uitat pe Telesport, dar au vrut sa afle ce s-a intamplat, stiu deja. Astazi vom vorbi de daruire, de ambitie, de “spirit”, pentru ca ce au facut baietii nostri in acest joc se datoreaza, in cea mai mare masura, acestor atribute pe care, din pacate, nu foarte multi jucatori le au dar, din fericire, se regasesc din plin la cei pe care noi ii sustinem meci de meci. “Bata” a fost primul care a aratat asta, marcand din afara semicercului aflat la 6,25 m pentru ca apoi sa il bage in pamant de doua ori, in doar cateva minute pe uriasul Griffith. Apoi, au iesit la rampa si ceilalti, in urmatoarea ordine: Brice – fara teama in fata campionilor, atat in atac – unde a reusit un joc exceptional, cat si in aparare, “Kevin”, care a aratat, inca o data, ca prestatiile lui bune nu sunt o intamplare ci o constanta, Harrison, care s-a impus in caciula noastra, nepermitandu-le uriasilor ploiesteni sa culeaga mingi dupa ce au ratat, Johnson, ca de obicei foarte agresiv si exact in aparare, dar si cu o viziune buna in atac, Earl Brown, care a marcat putin, dar a facut-o atunci cand era mai mare nevoie, Scott – o data cu revenirea in teren din sfertul trei le-a aratat oaspetilor cine e seful pe parchetul salii Transilvania, Bryant Matthews care, prin prestatia sa din ultimul sfert, a contribuit decisiv la obtinerea victoriei, desi pana atunci nu stralucise si ultimul, dar sub nicio forma cel din urma, Peter Schommers, sarbatoritul zilei, a reusit sa gaseasca in fiecare moment al meciului cea mai buna formula, cel mai potrivit cinci pentru a contracara orice incercare a campionilor de a ne sufla victoria. Trebuie mentionat insa ca, dupa cum ne-am obisnuit, sfertul al treilea nu ne-a scutit de emotii, dar, avand in vedere ca a fost singurul adjudecat de catre oaspeti, parca nici nu mai conteaza.

Au existat voci care au contestat aceasta victorie, punand-o pe seama arbitrajului. Acestor oameni nu pot decat sa le spun sa ia o gura de aer, sa-si revina. Intr-adevar, arbitrajul nu a fost unul demn de acest meci. S-a gresit mult, dar nu au fost greseli care sa fi favorizat Sibiul. Eu unul de mult nu am mai vazut aruncari libere anulate, iar sambata, la Sibiu, asta s-a intamplat contrar regulamentului de baschet. Ca nu ar fi trebuit sa arunce Brice acele libere, e corect, dar ii anulezi unui jucator dreptul de a arunca cel tarziu inainte de a o face a doua oara, nu dupa. In fine... in arbitrajul romanesc orice este posibil, chiar si sa doarma Iacobescu pe masa oficialilor (oricum mult nu mai avea la cat a stat intins pe-acolo).

Sincer, desi mi-am revenit din betie (la propriu), inca sunt beat de fericirea acestei victorii. Nu sunt in stare, sub nicio forma, sa imi gasesc cuvintele potrivite pentru a descrie ce s-a intamplat sambata la Sibiu. Echipa... rectific... ECHIPA a fost cuvantul cheie. Si in aceasta a X a etapa, la Sibiu echipa a fost formata din 2013 oameni (+/- cativa, ca nu am stat sa numar daca au fost exact 2000 de spectatori in sala). Cum ar fi putut Ploiestiul, cu cei 17 oameni ai sai (printre care se numara si scandalagiul sef Iacobescu), sa iasa invingator? Spartani nu sunt, iar Sala Transilvania, desi imbracata in termopane, nu este Termopile.

De data asta, la incheiere, nu voi da note. Nu pot sa fac o diferentiere intre cei care au intrat pe parchet imbracati in galben. Toata lumea 10, toata lumea FB!

Niciun comentariu: