Dupa o etapa nebuna, cu rezultate surprinzatoare, din punctul meu de vedere, am revenit pe blog pentru impresii. In cea mai mare masura voi vorbi despre meciul de la Cluj, insa inainte de asta vreau sa mentionez care sunt acele surprize de care am scris mai sus. In primul rand, “surpriza absoluta”, victoria Craiovei la Pitesti, scor 70-71 (mi-a zis cineva ca fratele lui Green va castiga acest meci pentru Craiova... nu l-am crezut si rau am facut). Pe locul doi in top intra rezultatul de la Timisoara, unde gazdele, chiar daca au castigat, au facut-o la doar 6 puncte, scor 85-79, dupa ce au transpirat din greu in fata oradenilor. Locurile trei si patru in acest mini-top sunt ocupate de meciurile Gaz Metan Medias – BC Mures Targu Mures, scor 72-61, si Energia Rovinari – CS Otopeni, scor 96-77. Consider aceste rezultate ca fiind surprinzatoare pentru ca, dupa cum ati putut vedea in avancronica etapei, nu le-am prevazut. Daca la Medias situatia a fost una simpla, gazdele impunandu-se inca din primul sfert cu scorul de 23-8, trebuind apoi doar sa pastreze diferenta, la Targu Jiu, pronosticul mi-a fost dat peste cap in ultimul sfert, cand Energia a reusit o prestatie extraordinara, cu un partial in ultimele 6 minute de 24-4. Si daca rezultatele stranse si rasturnarile de situatii nu au fost destul in aceasta etapa, a venit si ultimul meci, cel disputat in sala Horia Demian din Cluj.
Ne-am adunat noi suporterii sibieni in fata salii Transilvania si ne-am pornit, catinel-catinel, spre locul desfasurarii actiunii. Se scrisese pe site-ul clujenilor ca nu mai sunt bilete, ca s-a inchis inca de vineri, deci ma asteptam sa vad sala plina. Cu toate astea, cand am intrat in sala, m-a luat un fior pe sira spinarii. Nu stiu de ce, ca doar am mai fost la Cluj si am mai vazut sala plina... Desi autocarul cu suporteri sibieni abia ajunsese in fata salii, eu fiind primul dintre ei care a intrat in sala, sectorul alocat acestora era deja ticsit de oameni in tricouri galbene. Se anunta o atmosfera de vis... Insa ce-a urmat, a depasit asteptarile tuturor celor trei mii de oameni (conform site-ului FRB) veniti sa vada “derby-ul Ardealului”.
Pentru debutul meciului cei doi tehnicieni au introdus pe parchet urmatorii jucatori: Gibson, Szijarto, Cuic, Lapuste si Osby pentru Cluj, respectiv Johnson, Kabengele, Matthews, Scott si Craciun pentru Sibiu. Gazdele castiga prima posesie insa sibienii sunt cei care deschid scorul prin Matthews. Primele 8 minute ale meciului s-a mers cap la cap, astfel incat cu 2 minute si 40 de secunde ramase de joc, scorul era 14-13 in favoarea gazdelor. Printr-un forcing caruia elevii lui Schomers nu au reusit sa-i raspunda, clujenii au reusit un partial de 8-1 pana la sfarsitul sfertului, astfel incat, dupa 10 minute de joc scorul a fost 22-14. Niciuna dintre cele doua echipe nu a jucat foarte bine in acest sfert, expresia “perioada de tatonare” potrivindu-se ca o manusa desfasurarii actiunii de pe parchet.
Sfertul al doilea a inceput cu clujenii in atac, acestia marcand 4 puncte prin oamenii mari, Roberts si Krstanovic, pentru ca apoi sa urmeze 3 minute in care mingea nu a intrat in cos. Odata terminata “seceta” de puncte, ambele echipe au inceput sa scuture plasa cu aruncari de doua puncte, iar cand Harrison a reusit o aruncare “de-afara”, Tab Baldwin si-a bagat elevii in sedinta. Mai erau trei minute si jumatate de joc, iar scorul era 32-24. Craciun ii administreaza un capac lui Szijarto, iar in faza imediat urmatoare Matthews finalizeaza prin slam-dunk, peste Cuic. Gibson, iar apoi Craciun in replica, marcheaza cate 3 puncte pentru echipa lor, iar Baldwin este nemultumit de baietii lui si mai solicita un time-out. Brown iese la rampa si el cu o aruncare din spatele semicercului aflat la 6,25 si Johnson inchide tabela inainte de pauza mare la scorul de 37-34. Meciul se strange, iar galeriile canta parca din ce in mai puternic.
La pauza, 4 “uscaturi” din ceea ce a fost pe toata durata meciului o superba sala (si-aici ma refer la oamenii din ea, nu la constructia in sine), s-au gandit sa se dea in spectacol si au vrut sa agreseze niste suporteri sibieni. Din fericire oamenii de ordine au aplanat conflictul repede, insa a fost nevoie de spray lacrimogen, iar asta a facut aerul din sala, in imediata apropiere a cailor de acces in tribune, greu de respirat. Laudabil faptul ca pe culoarele salii este interzis fumatul. Ar trebui sa ia mai multi acest exemplu de la clujeni (inclusiv noi, sibienii). Inainte sa-mi sariti in cap, sa stiti ca sunt fumator... dar nu mi se pare normal ca sfertul 3 sa inceapa intr-un nor de fum.
Sibienii incep sfertul al treilea in forta, reusind sa egaleze la 37 dupa 3 puncte marcate de Bryant Matthews (o aruncare de la semi-distanta si o libera din doua) pentru ca dupa un minut si jumatate sa preia conducerea, gratie unei aruncari de 3 puncte a lui Kabengele, pentru prima data dupa un sfert si jumatate. Jocul a continuat pe contre, in viteza, sibienii neglijand de multe ori faza defensiva, astfel ca Gibson a putut sa arunce nestingherit de-afara si sa aduca din nou Clujul in avantaj, insa pentru putin timp, Johnson aducand din nou Sibiul in avantaj. Acesta fiind faultat pe aruncare, a beneficiat si de o aruncare libera pe care a ratat-o, Osby recuperand mingea. Neatent, Osby a pierdut imediat mingea in fata lui Matthews, insa parca doar pentru a-i aplica acestuia un capac de generic, oprindu-i incercarea de slam-dunk. Szijarto si Gibson profita din nou de apararea aproximativa a sibienilor si marcheaza din nou de 3 puncte, in vreme ce CSU Atlassib a reusit doar un punct prin Matthews, scorul devenind 51-47, la jumatatea sfertului. Brandon Johnson incepe sa isi faca simtita prezenta din postura sa de coordonator al echipei in teren si tine echipa sibiana in joc marcand 7 puncte (4 venind in urma a doua interceptii la Gibson finalizate prin lay-up) din cele 12 inscrise de sibieni in acest final de sfert. Din pacate pentru sibieni, alb-negrii au marcat si ei in acest interval, mai putin decat galben-albastrii, dar totusi suficient pentru a aborda al patrulea sfert in avantaj, scor 61-59.
Ceea ce credeam a fi ultimul sfert a inceput bine pentru clujeni, Zoki marcand repede de 3, pentru ca imediat Roberts sa mai adauge 2 puncte in dreptul gazdelor si sa duca diferenta la 7 puncte in favoarea acestora, dupa niciun minut de joc. Dupa inca un minut, sibienii au anulat avantajul prin Harrison si Johnson, de la 3, si Matthews, o libera, scorul devenind 66-66. Poate din cauza oboselii, sibienii au lasat-o putin mai moale pentru cateva minute, iar clujenii nu i-au iertat. Krstanovic, Roberts (3p) si Gibson au dus din nou diferenta la 7 puncte in favoarea gazdelor, tehniciuanul sibienilor, Peter Schomers fiind nevoit sa solicite timp de odihna, pentru a ordona jocul elevilor sai. Ce le-o fi spus nu stiu... si poate nici el nu-si mai aduce aminte, insa cu siguranta a fost de bine, revenirea pe parchet insemnand si “revenirea” la viata a sibienilor. Earl Brown cu 3 puncte si Matthews cu 2 au dus echipa sibiana din nou la un singur cos distanta de gazde. Osby marcheaza 2 puncte cand mai erau 3 minute si jumatate de joc, dar sibienii replica prin 8 puncte consecutive, ducand scorul la 75-79, cand mai erau 35 de secunde de joc. Sibienii, in mod inexplicabil, nu comit fault, iar Cuic reuseste o aruncare de 3 puncte care il obliga pe Schomers sa solicite un nou time-out. In “sarabanda” faulturilor, sibienii arunca de 4 ori de la libere, marcand doar de doua ori, iar clujenii arunca de doua ori prin Milacic, acesta reusind o singura aruncare. Suporterii sibieni erau in extaz, fiind convinsi ca victoria apartine favoritilor lor, insa Gibson ii contrazice si marcheaza doua puncte, trimitand meciul in prelungiri, scor 81-81.
Elevii lui Schomers incep repriza de prelungiri cu mult elan, in doua minute si jumatate marcand 10 puncte (5 Earl Brown, 5 Cristi Craciun), in vreme ce clujenii au reusit doar patru. In a doua jumatate a sfertului raportul de forte s-a inversat, gazdele reusind 10 puncte, iar oaspetii 2, astfel incat, cu 39 de secunde inainte de final alb-negrii se aflau in avantaj, 95-93. Brown mai scutura o data plasa de la mare distanta, Osby rateaza o libera din doua (80% procentaj la acest capitol pana la acest moment) si scorul a ramas egal 96-96, fiind necesara si o a doua repriza de prelungiri.
Sfertul 6 (Doamne ce de sferturi...) incepe bine pentru sibieni, Brown marcand doua libere, imediat anulate de doua libere reusite de Osby. Johnson marcheaza de la mare distanta, cand mai erau 4 minute de joc, insa, din pacate pentru suporterii sibieni a fost o ultima zvacnire a galben-albastrilor, clujenii marcand 9 puncte fara a primi replica. Matthews mai inscrie o libera din doua, iar Gibson, cu doua din doua inchide tabela la scorul de 109-102, consfintind astfel victoria gazdelor in ceea ce a fost , fara doar si poate, “cel mai disputat meci din istoria baschetului romanesc”.
Cam asta a fost, foarte pe scurt, desfasurarea actiunii acestei frumoase nebunii (pana la urma) numite U Mobitelco Cluj Napoca – CSU Atlassib Sibiu. De aici incolo, vin impresiile mele, strict subiective, despre ceea ce am vazut... si o sa incep cu gazdele.
Clujul, desi a castigat, nu a aratat ca o super-echipa. Mai mult, este o echipa de batut in conditiile in care adversarii isi permit o rotatie mai ampla decat cea folosita de sibieni, de doar 7 jucatori. Jucatorii care au dus greul si, pana la urma, au adus victoria gazdelor au fost Gibson, Osby (pe cat de urat arunca de la libere, pe atat de util a fost echipei sale... deci foarte) si, ca in aproape toate meciurile clujenilor, Cuic. Poate daca ar fi fost folosit mai mult si Roberts ar fi reusit sa aduca o contributie importanta la victorie. Ei mi-au placut, desi ne-au batut. Zoki, nervos, cum nu-mi aduc aminte sa-l mai fi vazut vreodata. Double-double-ul lui se datoreaza numai si numai lipsei unui front-court adevarat al sibienilor. Lapuste si Silvasan au fost doar umbre ale jucatorilor pe care ii stiam, Szijarto la fel. Lui Szijarto vreau sa-i cer scuze pentru lovitura primita de la “pacaliciul” nostru. Milacic, la varsta si experienta pe care se presupune ca le are, a fost cel mai slab jucator din lotul lui Baldwin. Tab Baldwin, cu tot respectul, nu a aratat in acest meci ca ar fi un bun tactician, echipa fiind aproape sa piarda meciul din cauza unor decizii eronate ale acestuia.
CSU Atlassib Sibiu, in conditiile date nu s-a descurcat rau deloc. Cristi Craciun, jos palaria – oricum aveai tot respectul meu, asa ca nu stiu ce as putea sa mai spun dupa meciul asta. Cand intri in teren intr-un picior si-un sfert aproape... si joci cum a facut-o Bata... ce ar mai fi de spus? Pentru prestatia din acest meci: nota 10 cu felicitari (ca ma gandesc ca nu ar accepta coronita niciodata). O prestatie peste a lui Bata, dar cu doua picioare perfect functionale, a avut Brandon Johnson. De la meci la meci, omul asta ma face sa nu imi mai para rau dupa Hatcher. Intr-un astfel de meci, cu foarte multe minute petrecute pe parchet, in care a dat 100% din ce avea, cred ca merita sa ii faca cineva “cadou” o recuperare pentru un triple-double. Oricum, excelenta prestatie. Nota 10 cu coronita (felicitarile s-au dat deja). Earl Brown a fost omul care, pe final de sfert 4 si in prelungiri a dat suporterilor sibieni speranta victoriei. Nu a fost sa fie... asta este... dar baiatu' asta s-a luptat pentru victorie si pentru asta ii dau nota 10 (fara coronita, fara felicitari... ca nu mai am). Ceilalti 4 jucatori sibieni prezenti pe parchet au incercat, dar nu le-a prea iesit. Harrison, Scott si Kabengele au fost mult sub nota lor obisnuita, primul marcand insa in momente foarte importante ale jocului. Notele pentru cei trei ar fi: Harrison – 8, Scott 7, Kabengele 6. Nu intamplator l-am lasat ultimul pe Matthews. Din punctul meu de vedere el a fost veriga slaba a echipei in aceasta partida. Degeaba faci 14 recuperari, din care 8 ofensive, cand aflandu-te sub panou arunci, ratezi, recuperezi, arunci, ratezi, recuperezi si tot asa... El asa a facut 5 recuperari ofensive din care nu a marcat nimic. A patruns aiurea, a fortat de la 3 si a ratat mult de la libere. De la mine are un 5 mare, in ciuda double-double-ului reusit. Schomers i-a dat clasa lui Baldwin, dar a gresit si el pe alocuri. L-a tinut prea mult in teren pe Matthews si nu a cerut jucatorilor sa faulteze pe finalul sfertului 4, permitandu-i lui Cuic sa marcheze de 3. Astea mi-au venit acum in minte... nu stiu daca au mai fost si alte momente.
Infrangerea suferita de elevii lui Schomers, prin prisma diferentei de doar 7 puncte, nu este una ingrijoratoare, avand in vedere ca in caz de egalitate de puncte intre cele doua echipe Sibiul are avantajul cosaverajului superior. Ingrijorator este insa ca cea mai mare problema a echipei nu da semne de rezolvare: aruncarile libere. Pai cum naiba sa ai procentaje atat de proaste la cele mai simple aruncari din baschet??? In mai toate meciurile adversarii nostri au stat mai bine la acest capitol. Daca la victorii nu a contat atat de mult, la infrangeri, asta a fost diferenta – si la Timisoara, si la Rovinari, si la Medias, si la Cluj. Ca la meciul de sambata, eu le-as reprosa cateva decizii si arbitrilor, e alta poveste, dar nu ai voie sa ai procentaje atat de slabe la libere. Nu in prima liga, indiferent de ce tara e vorba. Daca tot am zis de arbitrii, singura chestie “odioasa” de-a dreptul ar fi faptul ca s-au fluierat pasi la un jucator aflat in dribling. Cineva zicea ca decizia respectiva a fost “cea mai gresita din istoria baschetului”. Eu nu m-as risca chiar atat de mult, dar oricum a fost penibil.
Si in incheiere, vreau sa va spun ca in viata mea, niciun meci nu m-a solicitat atat de tare: psihic si fizic. Am avut momente cand mai mai aveam putin si cadeam din picioare. Si la 1 noaptea cand am ajuns acasa inima batea in pieptul meu ca o dementa. Adela zicea ca e doar un joc. Perfect de acord cu ea... acum. Dar atunci, acolo nu am putut sa fiu calm nicio clipa. A fost “baschet la superlativ”, au fost nervi intinsi la maxim, a fost fair play in tribune (felicitari galeriei sibiene si publicului clujean – inclusiv glaeria), a fost cea mai buna propaganda pentru baschet. Nu scandal, doamna Tocala, ci baschet, asa cum nu ne-a mai fost dat sa vedem, dar speram sa vedem cat se poate de des. Eu, cronicarul ma retrag in liniste, va las pe voi sa cititi si sa va dati cu parerea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu