duminică, 2 noiembrie 2008

Intotdeauna peste U!


CSU Atlassib Sibiu – U Mobitelco Cluj-Napoca 80 – 70 (20-19;20-15;21-18;19-18)



CSU a reusit sa castige meciul orgoliilor impotriva rivalilor de la U, ramanand astfel singura echipa neinvinsa in actuala editie a campionatului national de baschet. In fata unei sali pline, asa cum era de asteptat pentru un meci atat de important, jucatorii sibieni au reusit sa le dea o palma peste gura celor care ii criticau (implicit si mie), facand un joc foarte bun pe care l-au controlat de la un capat la altul, in putinele momente delicate fiind ajutata de suporteri, care au facut o atmosfera pe masura meciului.
Cei doi antrenori au inceput meciul cu jucatorii pe care i-am anticipat in avancronica, astfel Peter Schommers a optat pentru Calota, Johnson, Matthews, Scott si Harrison, in timp ce Tab Baldwin i-a preferat pe Cuic, Szijarto, Gibson, Lapuste si Osby.
Pentru sibieni meciul a inceput cum nu se poate mai bine, cu un partial de 8-0, dar au lasat-o mai moale fiind egalati de clujeni 14-14 dupa ce si acestia au reusit un partial de 7-0. Scorurile pe sferturi spun multe despre desfasurarea jocului, dar nu spun nimic despre jocul pur si simplu dezastruos facut de vice-campionii Romaniei. A fost un meci strans, fara doar si poate, insa sibienii au reusit, pentru prima data in acest sezon sa joace baschet de calitate. Au fost si greseli – era inevitabil sa nu apara, dar sibienii le-au compensat prin faze de atac bine puse la punct si o aparare agresiva, atat in pressing cat si in cazul pozitionalelor echipei clujene. Jucatorii lui Baldwin doar au gresit si foarte rar au aratat ca ar fi in stare sa joace baschet, jocul lor prost fiind cu siguranta cauzat, in mare masura, de egoismul lui Matt Gibson care, dupa cum ma asteptam, a luat prea multe faze pe cont propriu, in loc sa isi puna in evidenta coechipierii, de multe ori pozitionati foarte bine. De cealalta parte, Bryant Matthews, un jucator de la care ne asteptam sa ia multe faze pe cont propriu, intelegand, poate, importanta meciului a decis sa joace in echipa, fara sa abuzeze de patrunderi in incercarea de a marca sau a scoate faulturi. Sau poate si-a dat seama ca asta presupune baschetul. Baldwin a incercat, prin mai multe schimbari de jucatori, sa faca ceva in privinta jocului, insa Majstrovic si Leon au fost sub media echipei, care oricum a fost foarte scazuta. Singurul jucator intrat de pe banca alb-neagra care a contat cat de cat in joc a fost Mike Kinsella, insa nu a fost suficient pentru a face echipa sa mearga. La noi si jucatorii veniti de pe banca s-au achitat foarte bine de sarcinile primite, Chad Bell facand cel mai bun joc al sau in culorile galben-albastre. Bata a fost omul potrivit la locul potrivit in putinul timp petrecut pe parchet iar Rice, chiar daca a fost cel mai slab jucator al echipei noastre, a punctat de 3 ori de la distanta, contribuind si el la importanta victorie.
Titularii nostri au aratat ca merita sa fie in primul 5, fiecare facandu-si treaba. Kevin, cu 13 puncte si 5 pase decisive a facut ceea ce trebuie sa faca un conducator de joc, punandu-si de multe ori coechipierii in situatii bune de a marca si provocand mare deranj in apararea adversa prin ruperile de ritm si accelerarile spre cos. Din pacate a acumulat destul de repede 3 greseli personale, dar dupa ce a stat cateva minute pe banca a revenit in joc, parca si mai motivat si, bineinteles, mult mai atent in aparare. Johnson a fost excelent si el. Desi nu a marcat foarte mult, a facut-o atunci cand era mai mare nevoie, aratand ca are mana sigura, iar in aparare a fost, in opinia mea, cel mai bun dintre toti jucatorii prezenti pe parchet aseara. Despre Bryant Matthews am mai scris ceva mai sus – nu a stralucit individual, dar a contat mult in jocul de echipa. Aseara am vazut pentru prima data ca avea culoar spre panou dar a preferat sa paseze, in una din fazele mele preferate ale meciului (pasa lunga de la Bata la Matthews, Matthews l-a vazut foarte bine pe Harrison, care a marcat fara nicio problema). Cortney Scott nu inceteaza sa ma uimeasca prin excelenta sa pozitionare, in ciuda inaltimii. Are forta necesara pentru a lua fata adversarului, o detenta buna si nu ii este deloc rusine sa le foloseasca atunci cand se afla pe parchet. In meciul de aseara a reusit sa fie atat cel mai bun marcator, 15 puncte, cat si cel mai bun recuperator, 8, al echipei noastre. Michael Harrison, desi nu s-a vazut foarte mult in joc, a facut un joc bun, atat in atac cat si in aparare, putandu-i-se imputa doar usurinta cu care centrul clujean Osby a finalizat de langa el prin slam-dunk de cateva ori.
La Clujeni, Cuic a aratat ca o umbra a ceea ce a fost sezonul trecut iar Szijarto – cel mai bun aparator al sezonului 2007-2008 a fost depasit cu usurinta de atacurile sibiene, nereusind sa faca nimic nici in faza de atac. Pe Gibson l-am disecat deja, acesta fiind, in mod inutil, cel mai bun marcator al meciului. Flavius Lapuste a fost inexistent pe parchet, mult sub ce ma asteptam sa arate. “Boom” Osby a fost singurul jucator clujean care a jucat cat de cat baschet, drept dovada a reusit sa termine meciul in double-double, cu 14 puncte si 10 recuperari.


Inainte de a incheia, sa vedem ce note primesc jucatorii prezenti aseara pe parchet, fara alte comentarii, intrucat am vorbit deja despre fiecare dintre ei.
CSU Atlassib Sibiu – Bryant Matthews 7, Brandon Johnson 8, Denaryl Rice 6, Michael Harrison 7, Octavian Popa Calota 9, Cortney Scott 8, Cristian Craciun 7, Chad Bell 7.
U Mobitelco Cluj-Napoca – Cuic 3, Gibson 3, Lapuste 3, Silvasan 4, Szijarto 4, Kinsella 5, Osby 7, Leon 3, Majstrovic 1.

Un comentariu:

cronicaru' de baschet spunea...

Ulterior postarii am vazut si statisticile complete ale meciului. Contrar primei mele impresii, cel mai bun marcator al echipei a fost Johnson cu 18 puncte. Acum stau si ma gandesc cand naiba a dat atatea. Daca nu se face remarcat in atac (mie chiar nu mi-a sait in ochi) si da atatea puncte cu procentaje mai mult decat decente 5/6 de la 2, 2/5 de la 3, inseamna ca e chiar bun :)