marți, 11 noiembrie 2008

Multumescu-ti tie, Doamne, pentru mintea cea de pe urma...

Cat ma bucur ca am avut inspiratia sa urmaresc aseara meciul dintre Brasov si Cluj... Nu va puteti imagina. Lasand deoparte si faptul ca a avut finalitatea dorita de mine, desfasurarea actiunii a fost cea care m-a innebunit pur si simplu. Am spus in repetate randuri ca, dupa CSU Atlassib Sibiu, echipa mea preferata in acest sezon este CSU Municipal Cuadriopol Brasov, pentru ca practica un joc simplu si eficient, pentru ca stau foarte bine la capitolul moral si pentru ca au in lot cel mai spectaculos jucator strain, in opinia mea, din Divizia A de baschet, Alex Hartman. Daca mai luam in calcul si cei 3 jucatori de nationala – Senai, Dragusin si Mandache, sper ca ma intelegeti.

Jocul de aseara a inceput sub dominatia clara a jucatorilor clujeni care, avandu-l ca principal marcator pe Flavius Lapuste – meci senzational facut de acesta din toate punctele de vedere, au castigat fara probleme primul sfert la o diferenta de 10 puncte (30-20), datorita in foarte mare masura numarului ridicat de reusite de 3 puncte. Pentru Brasov parea ca este inceputul unui cosmar urat de tot, mai ales ca in cel de-al doilea sfert alb-negrii au reusit sa creasca ecartul cu inca 8 puncte, datorita aceluiasi Lapuste, secondat de Gibson si Cuic. Broadus si Hartman au fost singurii care au reusit, cat de cat, sa tina piept tavalugului clujean in aceste prime 20 de minute ale meciului, de remarcat inafara de acestia fiind doar un capac spectaculos reusit de Dragusin.

Cu 18 puncte diferenta la pauza, meciul parea sa nu mai prezinte niciun fel de interes, castigatoarea parand certa. Vizionand meciul in barul din incinta salii Transilvania, la cele 20 de minute despre care am scris mai sus s-au uitat si Peter Schommers si Cortney Scott, proaspat iesiti de la antrenament, care au plecat la pauza, dezamagiti de ce au vazut. Noi, cei mai mici, am ramas sa urmarim jocul in continuare, discutia principala de la pauza fiind ca daca Clujul ar fi jucat la fel cu Sibiul, poate altul ar fi fost rezultatul final. Nici nu am apucat sa dezvoltam bine discutia ca a inceput sfertul al treilea, un sfert in care Brasovul a aratat ca ar putea reveni, fara insa a convinge 100%. Cu Hartman si Dawson in forma maxima, mai ales la aruncarile “de-afara”, Brasovenii au inceput cursa de urmarire, singurul jucator care a mai raspuns cat de cat atacurilor furibunde ale brasovenilor fiind acelasi Lapuste, restul parand sa nu mai poata face fata nici in atac nici in aparare. De remarcat faptul ca, pentru aceasta revenire, Dan Calancea a adoptat aceeasi tactica folosita in primele doua sferturi de Tab Baldwin, si-anume un joc in viteza, Senai sau Dragusin fiind folositi foarte putin. Astfel, la sfarsitul celui de-al treilea sfert tabela indica scorul de 54 – 66. In sfertul patru s-a produs miracolul: Brasovenii au marcat cos dupa cos, prin aceiasi Hartman, Broadus si Dawson, din nou un singur jucator clujean putandu-le face fata (ati ghicit, tot Lapuste). Broadus, pe langa aruncarile de la distanta a reusit si cateva patrunderi de toata frumusetea pe tusa. Brasovul preia conducerea pentru prima data pe tabela in acest sfert 4, la scorul de 75-74, printr-un cos de 3 puncte al lui Dawson dupa ce lui Cuic ii fusese anulata o reusita similara din cauza ca expirase timpul de atac (bravo Fabiana, foarte buna decizie ai luat). Osby are o rabufnire de orgoliu si il capaceste superb pe Mandache, aflat pe contraatac, insa mai era doar un minut de joc iar gazdele conduceau deja la 3 puncte. A urmat o succesiune de time-outuri si aruncari libere din care a iesit victorioasa echipa gazda, scor 83-80. Mi-a placut foarte mult reactia celor de la Brasov, jucatori, oficiali si suporteri deopotriva, care au incins o hora la mijlocul terenului, aratand astfel cat de importanta a fost aceasta victorie, prin prisma modului in care a fost obtinuta, intrucat ma indoiesc ca daca ar fi condus tot meciul ar fi facut la fel.

Pericol pentru CSU Sibiu in vederea merciului direct pe care il are de disputat cu Brasov, dupa cum am mai spus: nu ai voie sa lasi garda jos nicio clipa, ca nu te iarta nimeni. Inexplicabila a fost caderea Clujului si incapatanarea cu care Baldwin, un specialist al apararii, a mentinut pe parcursul intregului sfert 4 o aparare zona care le-a permis brasovenilor sa isi arate abilitatile de aruncator de 3 puncte. “Defense wins championships”, spune o vorba tare apropiata de sufletul tehnicianului de la Cluj. “Only if you know how to use it”, as adauga eu. Imi pare sincer rau de cei care nu au reusit sa vizioneze meciul. Nici nu isi pot imagina ce au pierdut ca spectacol baschetbalistic, ca lectie de daruire pe teren si, doar pentru suporterul sibian, ca umilinta suferita de clujeni. Felicitari echipei castigatoare, felicitari lui Flavius Lapuste, rusine tuturor celorlalti imbracati in alb-negru (sau camasi gri). Luati in calcul un lucru foarte important insa, jucatori brasoveni: prin prestatia voastra de pana acum in aceasta editie de campionat, prin rezultatele obtinute de voi atat in Romania cat si in Europa, ati pus in garda toate echipele, iar ca suporter sibian, pot spune ca si pe noi, fanii sibieni.

Niciun comentariu: